DEPĂŞIREA VEHICULELOR

Depăşirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe acelaşi sens de circulaţie, prin (schimbarea direcţiei de mers şi) ieşirea de pe banda de circulaţie sau din şirul de vehicule în care s-a aflat iniţial.
Conducătorul vehiculului care se angajează în depăşire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în faţa sau în spatele lui nu a iniţiat o asemenea manevră. Atunci când prin manevra de depăşire se trece de axa care separă sensurile de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul şi că dispun de spaţiu suficient pentru a reintra pe banda iniţială.
Manevra de depăşire este una din cele mai periculoase şi dificile, deoarece se execută la viteze ridicate şi implică cel puţin doi participanţi la trafic.
Această manevră trebuie executată numai dacă este absolut necesar. Nu se recomandă depăşirea dacă urmează o manevră de oprire, schimbare de direcţie sau reducerea vitezei.
Depăşirea se efectuează, de regulă, pe partea stângă. Vehiculele ai căror conducători au semnalizat şi s-au încadrat corespunzător schimbării direcţiei de deplasare la stânga, se depăşesc pe partea dreaptă, dacă între ele şi acostamentul drumului sau bordură există suficient loc pentru efectuarea manevrei.
Tramvaiele se depăşesc, de regulă, pe partea dreaptă. Tramvaiele în mers pot fi depăşite şi pe partea stângă dacă drumul public este cu sens unic sau dacă între şina din dreapta şi bordură nu există spaţiu suficient pentru manevră.
Etapele depăşirii:
– Pregătirea manevrei;
– Depăşirea propriu-zisă;
– Revenirea.
Pentru executarea manevrei de depăşire este necesar să se aibă în vedere câteva activităţi, încadrate în etapele de mai sus:
– Sesizarea vehiculului ce urmează a fi depăşit şi aprecierea vitezei de deplasare a acestuia;
– Aprecierea spaţiului sau a timpului necesar pentru efectuarea manevrei (în literatura de specialitate se dau valori în funcţie de vitezele de deplasare ale celor două vehicule, dar sunt greu de reţinut şi aplicat; aprecierea spaţiului necesar trebuie să fie o deprindere dobândită prin exerciţiu practic);
– Asigurarea temeinică pentru evitarea unei coliziuni cu vehiculul din faţă, din spate sau cel depăşit;
– Semnalizarea manevrei (50 m în localităţi şi 100 m în afara acesteia, reprezentând distanţa dintre locul unde se semnalizează şi locul unde începe manevra);
– Angajarea progresivă în depăşire folosind rezerva de putere a motorului (maneta de viteze să fie în treapta corespunzătoare vitezei de deplasare a vehiculului);
– Menţinerea unei distanţe laterale optime faţă de cel depăşit;
– Asigurarea, semnalizarea şi revenirea progresivă pe banda de pe care s-a plecat.
Obligaţiile conducătorului care depăşeşte:
– Să se asigure că cel care îl urmează sau îl precede nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau a stânjeni circulaţia din sens invers;
– Să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;
– Să păstreze o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;
– Să reintre pe banda de circulaţie iniţială, după ce s-a asigurat că poate efectua manevra în condiţii de siguranţă pentru ceilalţi participanţi la trafic şi a semnalizat.
Analizând aceste obligaţii, rezultă faptul că atunci când cel care ne precede sau ne urmează a semnalizat înaintea noastră intenţia de a efectua o manevră similară, nu mai putem depăşi, chiar dacă prin manevră nu se trece de axa drumului. Deci depăşirea prin triplare nu este permisă (se consideră triplare atunci când două vehicule depăşesc simultan pe un al treilea). Chiar dacă un vehicul nu a semnalizat, dar s-a angajat într-o depăşire înaintea noastră, nu trebuie să efectuăm manevra.
Dacă un vehicul de pe o bandă circulă mai repede decât un vehicul de pe altă bandă, nu se consideră depăşire.
Distanţa laterală faţă de vehiculul depăşit trebuie apreciată astfel încât manevra să se execute în siguranţă. Deci trebuie să nu se acroşeze o portieră care se deschide fără asigurare sau nu se sperie animalele care tractează o căruţă. De asemenea, trebuie să se ţină cont de faptul că unele vehicule pot schimba foarte uşor direcţia de deplasare (biciclete sau tractoare şi utilaje agricole), iar cei din căruţe coboară de regulă pe asfalt şi nu în şanţ.
Obligaţiile conducătorului depăşit:
– Să nu mărească viteza de deplasare;
– Să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile.
Conducătorul depăşit nu trebuie să mărească viteza de deplasare pentru că măreşte în mod periculos timpul necesar executării manevrei. El nu este obligat să reducă viteza, pentru ca astfel ar trebui să oprească atunci când este depăşit de mai multe vehicule la rând. Preventiv se poate reduce viteza pentru a facilita reintrarea pe banda de circulaţie a unui vehicul care efectuează o manevră imprudentă şi care, pentru a evita o ciocnire frontală, va forţa oricum acest lucru.
Conducătorul depăşit nu trebuie să semnalizeze. Dacă totuşi semnalizează dreapta, acest lucru semnifică faptul că intenţionează să oprească, să schimbe direcţia de deplasare la dreapta, semnalizează că a înteles intenţia sau că manevra este posibilă. Rezultă că depăşirea se poate executa după ce s-a înteles semnificaţia semnalizării. Dacă semnalizează stânga, atunci nu trebuie să se efectueze manevra pentru că, fie nu a văzut şi vrea să depăşească sau să vireze la stânga, fie semnalizează faptul că depăşirea este periculoasă. Conducătorul depăşit poate face semn cu braţul stâng, scos pe geam pe partea laterală stânga, atunci când manevra este posibilă (conducătorii de camioane sau autobuze). Legea obligă însă pe fiecare conducător să se asigure individual.
Circulând cât mai aproape de marginea din dreapta a părţii carosabile este evident că nu se pot face depăşiri, dar a nu face depăşri în acest caz este o interdicţie, care provine din obligaţiile la depăşire şi nu o obligaţie de sine stătătoare.
Se interzice depăşirea vehiculelor:
– În curbe şi în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;
– În apropierea vârfurilor de rampă, când vizibilitatea este redusă sub 50 m;
– Pe pasaje denivelate, pe poduri, sub poduri şi în tuneluri. Prin excepţie, în aceste locuri pot fi depăşite vehicule cu tracţiune animală, motocicletele fără ataş, mopedele şi bicicletele, dacă vizibilitatea asupra drumului este asigurată pe o distanţă mai mare de 20 m, iar lăţimea drumului este de cel puţin 7 m;
– În intersecţiile nedirijate;
– Pe trecerile la nivel cu calea ferată curentă şi la mai puţin de 50 m înainte de aceastea;
– Pe trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicator sau marcaj;
– În dreptul staţiei de tramvai fără refugiu şi tramvaiul este oprin în staţie;
– În zona de acţiune a indicatorului „Depășirea interzisă”;
– În situația când din sens opus se apropie un vehicul care este obligat să facă manevre de evitare a coliziunii (să reducă viteza sau să schimbe banda de deplasare);
– În locul unde s-a format o coloană de vehicule în aşteptarea, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulaţie;
– Când pentru efectuarea manevrei se trece efectiv peste marcaj longitudinal continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar vehiculele circulă pe contrasens, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere.